pot revedea aievea tot ce am vazut si ce-am simtit in ultimele 7 zile. Acum o saptamana si 7 ore, in micutul aeroport din Lyon, doua inimi bateau tare de tot una pentru cealalta. Doua inimi se strangeau in brate si incepeau sa creasca iarasi impreuna. La fel cum se intampla in povesti cu Fat Frumos, am crescut intr-o saptamana cat altii in ani.
Afara ploua delicat, parca sa nu ne ude prea tare. Andrei si Andreea au mers pe jos de la Batimentul G pana la gara lui Perrache, cu doua bagaje in mana. Ajunsi acolo, un aparat de poze instantanee ne-a mancat 4 euro si a refuzat sa ne dea o amintire frumoasa. Poate va gasi cineva poza noastra si o va pastra... Duminica dimineata la ora 5, intr-un scaun confortabil, soferul fluiera vesel o melodie de la radio. Cei doi A bucurau in tacere de iubirea lor, si nu le pasa ca langa ei parbrizul mare al autobuzului schimba peisajul intunecat continuu. Apoi a urmat aeroportul, check-in, security check, avionul, si multe ore in aceeasi pozitie, deasupra norilor. Rasaritul soarelui cand merg in state e un lucru minunat. Cand ma intorc, dureaza mai putin de 2 minute. :)
Unul din restaurantele lui Rabelais serveste specialitati lyoneze ... ochiul de peste dat prin faina mi-a facut cu ochiul (copyright sorin ;) in limba franceza, pana ne-a explicat chelnerita cu ochelari fumurii imensi ce inseamna de fapt. Anduieta se citeste, si nu cred ca mai stiu cum se scrie...
Emotii mici si multe imi gadilau sufletul in timp ce Andreea deschidea cadourile de la mine. Aproape toate au venit in prima seara. Cartea de jurnalism, dreptunghiuletele de celuloza scrijelite intr-o pozitie incomoda pe patul american, tricoul cu Carnegie Mellon cu care-ti sta atat de bine... Cei doi smiley pufosi s-au aruncat de-a dreptul pe noptiera cu forma ciudata de deasupra capului ei. Bomboanele de Toffifay s-au terminat in 10 minute. Ce frumos e sa daruiesti !!!
Joi a fost o zi luuuuuuuunga de TM (se citeste "teme" ;) ... Iar vineri dimineata la 7 un autobel ne cara spre Universite Lyon 2. Andreea la seminar, eu pe o banca rece in campusul ca un labirint. Vederi postale au inceput sa se contureze dupa ce m-am aventurat in libraria din campus dupa un pix. Si apoi soooooomnul... la cantina, eu cu capul pe masa, ea cu Koala pe masa, terminand articolul de 10 pagini ce trebuia predat urgent.
MacFlurry la MacDo francez, targ de carte cu carti neinteresante, balonul pocneste tare in magazinul de Ives Roches (asta era? oricum, e unul frantuzesc de parfumuri, dar unul mai ieftin) - era Yves Rocher :) ... si nu era chiar asa de ieftin :D , iar Andreea isi schimba culoarea fetei inspre rosu.
Poze. Multe poze ... gasiti aici o mare parte din ele.
Morisca colorata, morisca imensa care a devenit vedeta excursiei de la Carcassonne... abia astept sa ma joc cu ea! Jocul cu lanterna, tortul bun de tot pe care l-am devorat, toate lucrurile acestea si cele de mai sus au pus bazele unei sambete frumoase. Sorin, iti multumesc ca esti un om si un prieten adevarat !
Totul a culminat in ultima seara, cu slujba ortodoxa in romana si franceza, si parintele Catalin. Am stat de vorba cu ceilalti romani din Lyon, am glumit, am ras, si am vorbit mai calm ca niciodata. Am un respect mult mai mare pentru familie din seara aceea.
Acum, de cealalta parte a oceanului, m-am intors cu forte noi si mai mari la studii. Pentru inca 40 de zile. Vad ca si acum 2 saptamani oamenii grabiti, munciti, mereu singuri, cu iPoduri in urechi... Dar am in suflet o caldura neobisnuita, cu toate ca tristetea isi mai face loc din cand in cand. Acum sunt mai aproape de El si de Andreea.
Noapte buna copii :)
No comments:
Post a Comment