Dalbe si iar dalbe

o camera plina ochi cu orice...ORICE... de la fotografii pe toti peretii, ghiozdane, tehnica moderna, carti vechi si cursuri, oale, farfurii, mancare, jucarii, haine, genti si trollere, cd-uri, cutii de suc pe jos, ace de brad cazute, bradul in sine, incaltari sub pat, 3-4 paturi pe pat, o floare intr-o cana, carti postale lipite pe pereti si sprijinite pe birou si doua suflete.

clopoteii din zapada de pe geam. si bradutzul... o carte sub brad, impachetata imposibil, o bratara facuta de mana lui andrei, bocanci gemeni, rocsaci gemeni, bluze gemene... priviri gemene. doi ingerasi care ne pazesc (si care nu ocupa loc, fiindca nu se vad). colinde. ne lipsesc parintii, familia, prietenii. masa cu romanii de la biserica a inlocuit putin sentimentul de gol de aseara cand tipam ca mi-e dor de diana si sorin si rox si de mama si de tata. am inregistrat doua colinde pe care le-am trimis parintilor si prietenilor dragi. sofian si celestin muscand cu pofta din clatitele noastre cu ciocolata si andrei mandru de mine din cauza asta :)

angela si ruxi si cu nou-aparuta maria... ne-au colindat aseara si ne-au ajutat sa impodobim bradul cu fundite albastre si ingerasi albi. "imi amintesc de tine, stateai in fata mea, a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita"... asta ascult acum la casti, in timp ce andrei doarme sub o patura pufoasa.

logodna in taina unei camere pline cu tot ce am enumerat mai sus, "draga mea viitoare sotie" si fiorul meu la auzul acestei formule... parcul rece aseara fara animaluzte, fara girafe... si fara zebre. magazinul disney si galeriile lafayette. m-a abandonat la parfumuri ca sa dea o raita la bijuterii. m-am prefacut 10 minute ca imi doresc un ruj rosu, dar un prea rosu, bordeaux fara sclipici, fara efect lichid... am innebunnit-o pe tipa aia pana a venit andrei de la bijuterii. :)) la urma zice "veniti pe 26, in 5 minute se inchide magazinul si nu puteti sa luati o asemenea decizie in 5 minute. e importat rujul!" :)))) "O ASEMENEA DECIZIE"?? pe ce lume traiesc oamenii astia?

cum sa facem?

cum sa facem sa salvam lumea? ce intrebare puerila... apare pe site-ul facultatii, e un concurs de idei pt a salva lumea organizat de viitoarea capitala culturala europeana, Linz.
pai cum sa facem?
sa ascultam mai multa muzica frumoasa
sa ne privim mai mult
sa ne dorim sa facem ceea ce facem f bine
sa ne imbratisam mai des cu oricine
sa luam mai putine medicamente, ca sa ne imbolnavim mai rar
sa plangem mai mult, ca sa fim mai curati
sa pupam pe obraz o data pe luna, un negru, un arab, un asiatic... sau sa ii strangem mana
sa conducem mai prudent
sa cumparam mai putin, sa facem mai mult
sa oferim cadouri mai curand decat sa primim
sa facem copii, cat mai multi copii
sa ne rugam mai mult
sa avem grija de un animal
sa invatam multe limbi straine
sa citim multe carti
sa scriem mai mult
sa protestam mai putin
sa dormim mai putin
sa eradicam internetul si sa pastram numai emailul (fie, si google-ul :)
.
.
.

as adauga multe altele, insa acestea nu au legatura decat cel mult cu mine si cu inca vreo 2-3 oameni. ironic e ca cei care organizeaza acest "concurs de idei" ofera si finantare (in bani!!! sic) pt ideile cele mai bune. pai ideile cele mai bune, la o tema de genul asta, au nevoie de mult mai mult decat bani, cred eu...

iata, acesta a fost un post banal de la un capat la altul... vreau numai sa mai adaug ca ceea ce am scris mai sus nu e numai o utopie a mea... sau poate e o utopie, dar cu siguranta nu e numai a mea. si daca sunt mai multi care gandesc la fel ca mine, atunci totul devine fezabil...

da, deci un post banal de la cap la coada.

inchei si mai banal. Andrei, te iubesc!

anul viitor

anul viitor, cand o sa fim dl si dna, Timpul nu va deveni prietenul nostru. ci numai un pushti rautacios ramas undeva in urma, in adolescenta. anul viitor, la nunta noastra, o sa am parul lung si un coc savant. tu o sa fii imbracat in print. anul viitor vom lua bilete de avion pentru plecarea noastra... pe acelasi nume. si poate ca vom fi si foarte foarte foarte fericiti. :)

vorbe de sub patura

de sub magia paturii bleo, neuronii mi s-au incins si au inceput sa viseze.

recitesc povestea ta si rad tare :) e Craciunul ! A coborat din tren si s-a cuibarit la noi in suflete. Si de-acolo ne tot canta colinde cu vocea lui pitigaiata si calda... Ne jucam in zapada si mai facem ingerasi, si ei ne iau sub aripile lor. Lumini multicolore iti joaca in par; se aduna din ce in ce mai multe cat timp noi ne facem planuri cu mainile lipite. Te iau in brate la pranz si trecem strada dintr-o miscare, iar la apus ne poleim cu aur de la apusul romantic. Seara sa fie caldura multa, si noi invatand pe canapea sorbindu-ne din priviri.

M-am incalzit si pleoapele imi cad ... ce bine-ar fi sa pot scrie in timp ce dorm :)))) Sa scrie subconstientul meu pentru mine, sa tacaneasca tastatura si sa iasa fum. Sa visez cum noi vom fi RA peste un an, si cel mai important, cum vom fi sot si sotie... Infricosator? Nu... Tare frumos! Anul viitor vom capata un nou prieten: Timpul ! Fiindca in sfarsit va fi de partea noastra :)

o poveste

m-am trezit sub nori grosi. dar nu era frig. in vis, te incolacisem cu mainile si picioarele... si acum, in realitate, il sufocam pe marele elefant de plush mov Babar. am mers in josul colinei pana in oras, fara sa mai iau autobuzul. aproape de pod, un curcubeu. dar unul mare, lat, generos, cat tot cerul... incepea pe o parte a saonei si se termina undeva departe de tot... si era gros, cu dungi colorate, groase, ca trase de un pictor nesatios. apoi, cand inca nu terminasem de traversat podul, a inceput o ploaie grozava, sub soare, peste soare, pe langa soare, ploua cu galeata in rau si peste mine. am inceput sa alerg razand... la semafor nu se mai facea o data verde! si eu radeam cu pofta! :) si peste inca 30 de metri, s-a oprit..si iar nori grosi si iar soare... stelutze de craciun, globuri colorate cu diametrul de 2 metri atarnate deasupra micilor strazi de la langa centru, targul de craciun din parc... cu ciocolata si papusi de lemn, cu matasuri colorate si figurine din ceramica. camasa ta albastra lunga (iti multumesc ca ti-a ramas mica si ai lasat-o la mine!) falfaia de pe sub geaca. am incheiat-o barbateste, pana la ultimul nasture de la gat si mi-a tinut cald.

m-am plimbat cu tine. ma tineai pe dupa umeri si imi asezai mai bine gluga pe cap cand ploua, ma pupai pe obraz ca sa ma uit la curcubeu impreuna cu tine, suflai in sus pana incepeai sa tusesti ca sa se duca norii grosi. mi-ai luat acadele de la "marché de noel" si o esarfa de matase. eu ti-am luat un joc de lemn, din cuburi mari si colorate si o tableta de ciocolata mai mare decat un manual de romana din liceu. ai sarit in sus ca sa atingi globul cu diametrul de 3 metri si tot ce ai reusit sa atingi a fost mana mea. ai sarutat-o si apoi ai strans-o intre ale tale, fiindca era...desigur... rece. ai numarat cu voce tare clopoteii de vant din viitoarea noastra casa si ai ales 2 de la targul de craciun. mi-ai desenat-o din nou cu degetul, in praful de pe cheiul ronului, camera cu camera. eu am vrut covor mov, tu ai zis ca numai daca are si flori verzi. am ras :) am venit in camera si acum tu esti aici, langa mine, pe patura mov si ma privesti scriind si ma gadili. si eu rad in hohote si gresesc literele...

o poveste...

pentru ca iubesc !!!

Din isteria catorva ganduri de vineri noaptea tarziu, din lipsa unui jurnal fizic, din ironia ca jurnalul electronic e mai aproape pentru noi toti ... Din cauza asta, datorita acestor lucruri, ma aflu aici. Pe blog! Suspendat undeva intre realitate si fictiune, intre america si franta, dar cu gandul mereu la les rue francaise, cu inima intreaga batandu-mi nebuneste pentru o singura fiinta. Pentru Andreea!

Iubesc sa imi trec degetele prin parul tau, sa-ti las capul usor pe spate si sa te mangai ... Pozele cu tine sunt frumoase, dar nu sunt un anestezic puternic pentru realitatea imediata. De abia atunci cand ma retrag in carapacea mea, in turnul tau de fildes de unde ne aruncam pe spinarea unui armasar alb, de abia atunci cand imi aduc aminte de sarutul tau si de ochii tai, de abia atunci simt ca incep sa traiesc din nou. Amnezia pe care toata lumea o mimeaza atat de nonsalant e atat de reala! Andreea, undeva, peste oceanul de cristal, intins parca de-un capcaun, un om te iubeste. Iar dragostea este realitatea cea mai importanta, si de aceea si cea mai grea de patruns. Mi-e greu sa vad fluturasi abia iesiti din stomac pe strada. Oare chiar nu sunt? Azi am vazut un cuplu care se tineau strans de mana, si n-am avut absolut nici o reactie la ei. Stiu ce-am vazut: pe Andrei si pe Andreea de mana. Iubesc tot ce tine de fiinta ta, mintea ta, privirea ta, buzele tale. Probabil ca nu mai sunt coerent... deci punct.