despre zilele...

a ce au mirosit zilele care tocmai s-au scurs?

de la parfumul lui andrei la cartofi prajiti, de la cel mai bun ecler din lume, la somn, de la mirosu de haine noi la cel de tamaie.

aeroportul e micutz atunci cand il strabati ca sa revezi pe cineva scump. Lyonul e mic chiar si traversat la picior, cadn o mana cada te tine in buzunarul ei si iti da pentru mana libera o manusa mare si groasa. "uite, stanga e a ta". camera de 9 metri patrati (da, cum o masurasem la carcassonne, ceva mai mare decat o masa de 12 persoane) e spatioasa cat pt doi si poate sa iti fie chiar si frig in ea daca nu esti strans intr-o imbratisare adevarata.

campusul, cursurile sunt nesfarsite cand incerci in 15 minute sa gasesti fiinta iubita intre biblioteca si cee 2-3 cafenele asa de indepartate una de alta. cursul de dupa aceste 15 minute esuate este un chin.

"la multi ani" la lumina lanternei, cu un mic tort de data aceasta cumparat. morisca in culorile curcubeului... "bucuria, copilaria, culorile, jocul... asa e iubirea lor". 2 polare la fel, marimi diferite. seara la restaurant, evitand cu greutate intestinele de nu stiu ce animal si ochii de peste cu faina.

lucrul unu langa altul, concentrarea de ore si ore si apoi discutia eliberatoare pe intuneric. oare vei fi mereu asa de intelegator?

acum cred ca ar trebui sa zbori deasupra antlanticului iarasi. nu te-am intrebat niciodata cum se vede oceanul din avion... daca se vede. dintre oamenii pe care ii cunosc, tu, cel mai drag mie, esti cel care a calatorit... poate nu cel mai mult, dar cu siguranta cel mai departe. si dintre toti oamenii acestia, tu, cel mai departe de mine, esti cel mai aproape de sufletul meu.

lumina stinsa intr-o camaruta si un preot tanar si bland face in fata noastra rugaciunile de seara. le face impreuna cu noi. daca aprinzi lumina, vezi in jur doua trollere, o butelie, un cozonac rotund, vezi un dulap plin cu carti bisericesti. o singura bancuta scunda si vreo 2 scaune. e dezordine. dar cand stingi lumina si canti in surdina, si privesti in pamant, de fapt in linoleum, nu mai vezi altceva decat magia momentului. m-am uitat din cand in cand in ochii lui andrei cu o dragoste completa, iar el mi-a intors privirea. la fel de completa. apoi vremea petrecuta pe hol, ca sa ramanem ultimii. apoi sinceritatea si regretul si linistea din metrou. si linistea din camera, la masa. si linistea somnului. si inistea noptii la 4:00 pe strazi. si linistea diminetii la 5 in autobuz. si linistea despartirii cu aceeasi privire de dragoste completa. si inistea facutului din mana, iarasi, de dupa controlul pasapoartelor. amandoi stim ca nu va mai trece multa vreme pana cand toate astea se vor fi terminat. amandoi avem acum linistea.

am sarcina sa ma interesez de unde pot cumpara si cat costa un brad, zice andrei. si adauga "pentru ca atunci cand vin eu, vom mai avea doar o zi sa gasim brad si podoabe si tot ce ne mai trebuie pt sarbatori". e in dushul de alaturi si apa fasaie si inima mea sfaraie cand il aud vorbind asa. o sa caut. o sa caut un bradutz. si o sa il gasesc, asa cum am gasit linistea.

intoarsa de la aeroport, la 7 dimineata, mi-am reluat traiul de om singur si strain de tara asta. se pare ca traiul acesta are un miros sau un semn aparte. "de unde vii?", ma intreaba un barbos. "de la o petrecere?" "nu" "abia acum te-ai trezit?" "nu" (zambesc glumet si, in acelasi timp, simt mirosul de acool) "pur si simplu te plimbi linistita?" "da" "nu vrei sa bei o cafea cu mine?" "nu, nu cred. am avut o noapte grea si tot ce vreau e sa dorm" "dar ce accent canadian e asta? esti din quebec?" "o zi buna!"... nici macar nu m-a enervat...

am dormit mult azi, poate ca sa asimilez toate amintirile, ca sa simt mai bine toate cuvintele si privirile cu valente noi. ma simteam ca un tort pus in sirop, care absoarbe tot ce ii trebuie din amestecul magic, dulce. acum sunt insiropata. si sper sa nu sec pana la iarna.

cu bine, din nou!